INTERVIU: Mihai Hendea – designerul femeilor de pe stadione

În mica lume sportivă românească, spectatorii sunt și mai puțini. Din cauza rezultatelor fără medalii sau lipsei unei culturi sportive, stadioanele mai mult îngheață, decât respiră cu aburi și emoții. Chiar și așa, cei/cele care apar, sau care au fost și sunt, au un stil aparte. La propriu și la figurat.

Ori de câte ori veți merge pe sadion, încercați să analizați vestimentația celor din jur și veți descoperi o a doua Românie! De la rochii, până la hanorace, de la tocuri, până la papuci, ș.a.m.d. Nu există un cod vestimentar al stadioanelor și nici nu ar trebui să existe, tot ce e necesar să știm e că alături de sport, trebuie să ne simțim și noi sportivi sau parte din fenomen. Un stil cât mai comod și cât mai sănătos. Fenomenul ultras l-a adoptat și încurajat. Aici nu vorbim de huligani, pentru că nu toți care poartă o pereche de adidași, poartă și o astfel de etichetă.

Dar cum se îmbracă femeile pe stadion? O întrebare care abia de curând a prins curaj printre gândurile lui Mihai Hendea, care studiază designul vestimentar la Școala Populară de Arte „Tudor Jarda” din Cluj. Aparent, ceva neimportant, la fel precum întreaga țară se atârnă față de ultrași. Însă acest tânăr inovativ vine să ne prezintă o altă parte a frumuseții spectacolului de pe stadioane, vestimentația femeilor. Chiar dacă e la un stagiu incipient, Mihai are deja o colecție de desene, care poate deveni prima serie de haine dedicată femeilor-ultras din România. Poate datorită lui vocea feminină a stadioanelor va deveni mai accentuată, iar hainele “băiețești” vor dispărea din garderoba celor care sunt aproape de sport, dar și nu numai.

• De unde vine ideea de a crea o colecție de haine pentru femeile-ultras?

Totul a început de la apropierea pe care am avut-o față de una din cele mai importante și frumoase galerii din țară, cea a Universității Cluj. Acesta a fost motivul pentru care am  hotărât să încep să studiez mai bine fenomenul ultras și am ajuns la concluzia că femeile-ultras nu au în ziua de azi îmbrăcăminte destinată lor, majoritatea hainelor fiind de bărbați.

• Câte femei ar fi interesante de un asemenea stil vestimentar în România sau cât de multe românce fac parte din fenomenul ultras?

Există și la Cluj-Napoca, la fel ca peste tot o parte feminină în galeriile de fotbal. Aceasta provine ori din rândul spectatorilor obișnuiți, dar care nu s-au mulțumit la a asista la meciuri ori din rândul apropiaților membrilor din galerii. Au fost și sunt și facțiuni adevărate formate de fete, nu este un secret. Pe lângă asta, cred că o linie vestimentară destinată femeilor-ultras ar atrage și mai multe persoane de sex feminin la stadion sau la adunările ultrașilor.

• Ce ai schimba sau interzice să poarte pe stadion?

Dacă e vorba doar despre haine, aș da liber purtării cagulelor și celorlalte accesorii de îmbrăcăminte ce permit ascunderea identității, tocmai pentru că tot ce s-a interzis se întâmplă deja iar pedepsele alese sunt mult prea aspre. Dacă mă-ntrebi despre hainele femeilor-ultras ce-aș vrea să înlătur în îmbrăcămintea lor ar fi copiile hainelor-ultras bărbătești, acesta fiind și scopul realizării colecției mele, „UltraAs”

• Pledezi pentru feminitate în stilul vestimentar? De ce?

Pledez pentru o oarecare egalitate între bărbați și femei, dacă nu e prea mult ce spun. Aleg să promovez partea feminină de pe stadioane, dar și prezența copiiilor în zone mai puțin “dure” din galerii. Trebuie să se înțeleagă că stilul ultras trebuie dezvoltat, nicidecum “tăiat de la bază”. Trebuie să găsim în fiecare din noi partea ultra și să o dezvoltăm, pentru că fără puțină duritate, disciplină și fără o oarecare violență nu vom putea reacționa niciodată la timp și cu curaj.

• Cum crezi că vei reuși să ai succes în aceeastă direcție?

Nu vreau să văd toată România îmbrăcată în hainele mele, dar vreau să știu că fetele-ultras au de unde alege. Aș fi foarte bucuros ca și alți desineri vestimentari să dea importanță fenomenului ultras și să se îndrepte înspre dezvoltarea lui din acest punct de vedere.

• Cum se regăsește o femeie printre fanii devotați ai unei echipe?

Grupurile de femei din galerii sunt stinghere, sunt adunate în grupuri mici, puțin prea departe de miezul galeriilor, acolo unde și-ar putea găsi și ele loc. Vedem că televiziunile promovează prezențele feminine pe stadioane, în galerii, înaintea și în timpul transmiterii meciurilor de fotbal și nu numai. Eu cred că exprim același lucru ca și media, dar scris cu alte litere: promovarea prezenței feminine pe stadion și în stradă, acolo unde este locul oamenilor în grupuri mari pentru sprijinul sau dezacordul față de orice alegere abuzivă a diferitelor conduceri.

• Cum te-a impresionat sau atras ultraseria?

Duritatea, lipsa fricii și coloana vertebrală nu poate decât să atragă un om care se regăsește cât de puțin în toate astea. Respect și îmi voi da întotdeauna jos pălăria în fața acestor oameni care știu să trăiască și să reacționeze rapid în fața fiecărei schimbări.

• De cât timp te regăsești printre ultrași?

Nu sunt ultras, dar din 2008, – de 6 ani, deci – urmăresc, cum spuneam, mișcarea, ori că am fost în banca jurnaliștilor sportivi, ori din apropierea grupurilor ultras. Am cunoscut oameni, am cunoscut schimbări, am cunoscut reacții și sărbători dar și evenimente triste care au avut loc în sânul galeriei Universității Cluj și nu numai. Nu mă dau un de-toate-cunoscător și nici un expert, dar am avut ocazia să aflu și să trăiesc aproape de multe întâmplări.

• Ce poți spune despre vestimentația bărbaților de pe stadioane?

Pentru bărbații de pe stadioane există firme care lansează o grămadă de produse foarte interesante, “purtabile” și chiar speciale pentru a face față la viața de ultras. Bărbații au de unde să aleagă. Și aleg să trăiască ultras până și prin îmbrăcăminte: geci cu glugi, haine din blugi sau treninguri etc.