Simona Halep – aromânca de care este mândră România întreagă

Simona HalepA cucerit o lume întreagă cu racheta de tenis, însă numai prin carisma și modestia sa a ajuns în sufletul a milioane de români. După Gheorghe Hagi și Cristina Gațu, aromânca din Constanța a devenit eroul actual al României, de care se leagă nenumărate performanțe și viitoare speranțe. Într-un cuvânt, ea este Simona Halep, iar povestea ei începe acolo unde și sportul.

Visul tatălui

Simona Halep și tatăl ei
Precum majoritatea copiilor care ajung să practice un sport datorită părinților, la fel și Simona, care a îndeplinit visul unui tată îndrăgostit de fotbal. „Tatăl meu a făcut fotbal, a fost selecționat și la Farul, dar pe vremea aceea, din câte am înțeles eu, părinții lui se temeau să nu fie accidentat. Nu a fost să fie pentru el, iar apoi și-a dorit ca unul dintre copiii lui să facă sport”, povestește Simona într-un interviu pentru revista The One. Pe terenul de tenis, constănțeanca, a ajuns întâmplător la vârsta de 4 ani și jumătate, când a însoțit-o pe mama ei la un antrenament al fratelui, care practica deja „sportul alb”. „Mă duceam cu mama să-l luăm pe fratele meu de la antrenamente, și într-o zi am pus și eu mâna pe o rachetă, îmi plăcea cum sare mingea, iar antrenorul Ioan Stan a zis că ar trebui să fac și eu tenis, pentru că lovesc bine.” De atunci Simona a rămas cucerită de tenis, chiar dacă mai juca fotbal cu prietenii din cartier, iar la școală a mai făcut și handbal. Păpușile nu-și aveau locul în copilăria sa, tot ce conta era tenisul.

Succesul adolescentin

Simona Halep la Roland Garros junior
Până la vârsta de șase ani avea antrenamente de două ori pe săptâmână, iar după aceasta –zilnic. Munca depusă, dar și ambiția unei „fetițe anormale”, cum își zice ea, i-a adus primul trofeu, Cupa Litoralului. De aici încolo Simona nu s-a mai oprit, iar familia sa a făcut sacrificii pentru ca fetița lor să facă pregătire individuală cu cei mai buni antrenori, iar  prezența la turnee naționale și internaționale, care este foarte importantă, să-i fie asigurată. „Avea doar 13 ani şi ne-a impresionat de atunci cu evoluţia ei. Marşa pe serviciu-vole şi lovea variat”, povestește Sever Dron, fost jucător în echipa de Cupa Davis a României şi fost antrenor al Virginiei Ruzici, care a întâlnit-o pe Simona, pentru prima dată, în urmă cu 9 ani, într-un oraş din inima Franţei. Co-organizator al importantului turneu de juniori de la Sainte Genevieve des Boix, Dron i-a oferit constănţencei un wild-card la rugămintea unui prieten, iar aceasta nu a dezamăgit, ba din contra, a pătruns din calificări și a ajuns până în semifinale. Atunci a fost momentul în care s-a hotărât să devină jucătoare profesionistă, iar cu seriozitatea unui om matur și cu visul unui copil de a ajunge numărul 1 mondial, Simona a reușit să câștige la 14 ani Roland Garros-ul la juniori. „În ziua în care am câştigat finala, părinţii mei erau naşi la o nuntă în Constanţa. Era într-o duminică. Am terminat meciul la ora 16:00 şi la 18:00 aveam avion spre Bucureşti. Nici nu m-am schimbat, eram plină de zgură, mi-am luat cupa şi m-am dus direct la aeroport. Era să pierd avionul, dar am alergat. Odată ajunsă acasă, m-am coafat, mi-am pus rochia, tocurile şi m-am dus la petrecere. Aşa am sărbătorit”, povestește Simona, cu o modestie iradiantă despre celebrarea primelor momente importante ale carierei sale.

Idolul Hagi

Cumpătată, sârguincioasă și talentată, Simona ne aduce aminte de un alt mare sportiv al României și al machidonilor, Gheorghe Hagi, care nu întâmplător este și idolul ei. „Modelul meu e Hagi, pe care sper să-l ajung din urmă. Este și aromân, este și constănțean… Îl știu de mică. Pentru mine era un idol. Acum mă știe și el, iar la meciul Steaua-Basel mi-a dat un sfat prețios: cantitate de teren și calitate în afara lui, adică pe teren să fiu ambițioasă, iar în afară să fiu un om bun”, relatează Simona despre cel de care se apropia timid acum mai bine de 10 ani, pe unul dintre terenurile de tenis de la Mamaia, pentru a-i cere să facă o fotografie împreună, nebănuind că peste ani ar fi devenit ea acel erou, de care are nevoie România de după Hagi.

Sacrificii pentru performanță

În anul 2009 intra în lumea senioarelor și reușea să ajungă numai în turul doi al calificărilor de la Roland Garros, iar tot atunci a luat o decizie impresionantă. Deoarece o deranjau în tipul jocului și o împiedicau să progreseze rapid în carieră, Simona și-a micșorat sânii. „A fost o decizie a mea, numai a mea. Am avut curaj și pentru visul meu am avut curaj să o fac… Sunt momente grele în viața unui sportiv și chiar trebuie să gândești un pic mai nebunește ca să poți să mergi înainte. Chiar să muți munții din loc. Să crezi că poti sa muți munții din loc”, relatează emoționată Simona, despre acel moment important, în cadrul unui interviu realizat de ProTv.


Timiditatea o caracterizează chiar și în priviri, iar drumul ales nu i-a permis să-și facă mulți prieteni. „Cu cea mai bună pritenă a mea mă știu din clasa I. Ea n-
are treabă cu sportul. Mai bine, poate, pentru că în sport e multă invidie. Nu poți să ai prieteni adevărați, cel puțin nu în același sport. Este o concurență uriașă, pe care nu o prea înțeleg.E loc pentru fiecare, nu iau locul nimănui și nimeni nu-mi ia locul. Așa e lumea și trebuie să acceptăm”, declară nemulțumită Simona, cea care majoritatea timpului de câțiva ani buni și-o petrece pe terenul de tenis, iar viața unui tânăr obișnuit e departe de a fi și a ei.

Printre aromâni

Atașată de familie, tradiționalistă și cu o voință de fier, Simona reprezintă cu mândrie aromânii din Constanța și nu numai. „La noi, toți se știu între ei, nu suntem mulți, dar suntem apropiați. O nuntă durează patru zile. Sunt și alte petreceri cu foc, la care dansezi toată noaptea. Eu merg rar, dar mereu dansez până în zori; sunt tot felul de hore, tradiții pe care trebuie să le respecți. Îmi place totul acolo, mă simt bine cu ei, ne ajutăm între noi. Așa am fost crescută și sper să nu mă schimb, chiar dacă nu mai trăiesc printre aromâni. Vreau să țin de aceste tradiții și chiar mi-aș dori să mă căsătoresc cu un aromân. Cum îmi va fi norocul, indiferent de ce va fi, primează să fiu fericită și să mă căsătoresc pentru că iubesc și sunt iubită” vorbește cu drag despre comunitatea din care face parte în orașul preferat, deși a văzut o lume întreagă.

Mândria românilor

Simona Halep la Kids DayUrmătorii ani au adus-o în trei finale ale turneelor WTA din Fes și Bruxelles, iar în anul 2013 devine cea mai promițătoare jucătoare din lume, după ce ajunsese la numai 21 de ani una dintre cele 6 jucătoare care au reușit, în era Open, să câștige 6 trofee în același sezon. Simona s-a impus la Nurnberg, ‘s-Hertogenbosch, Budapesta, New Haven, Moscova și Sofia, însă aceeași modestie combinată cu un zâmbet larg, devine coroana oricărei finale câștigate. Acum deja ea dă sfaturi pentru copiii care o privesc astăzi ca pe un idol. „Le doresc să joace tenis cu foarte multă plăcere, pentru că este un sport frumos, un sport deosebit. Să muncească mult şi să creadă în visul lor”, a spus constănţeanca aflată în Top 20 aș clasamentului mondial al jucătoarelor de tenis. „A fost un an frumos, deşi la început nu am crezut că pot să ajung pe locul 11 mondial, din cauza unei accidentări la spate, care a durat câteva luni. Mi-a fost greu atunci, dar încet m-am recuperat şi am căpătat curaj. Primul turneu, de la Nürnberg, mi-a dat încredere. Am avut şi momente grele, dar acum mă bucur de tot ce am făcut. Da, am câştigat şase turnee, unele mici, altele mai mari, dar cel mai important pentru mine a fost cel de la Sofia. Mai important a fost faptul că am terminat anul cu victorie.”

A terminat anul cu victorie și a început un altul cu mai multe. A ajuns până în sferturi la Australian Open, iar la turneul Premier 5 de la Doha, eliminând pe rând jucătoare din topul mondial, precum Sara Errani, Agnieszka Radwanska și Angelique Kerber, a devenit campioană. O campioană a tatălui, a familiei, a machidonilor, a orașului de pe malul mării și a întregii Românii, iar un loc nouă în lume pare a fi doar un început al ei, al Simonei Halep.

Simona Halep cu trofeul de la Doha