Babe Didrikson – campioana sporturilor

Babe Didrikson

,,Încă înainte de adolescență, am știut exact ceea ce am vrut să fiu atunci când voi crește. Scopul meu a fost să fiu cel mai mare atlet care a trăit vreodată”, ceea ce i-a și reușit. Acestea sunt cuvintele lui Babe Didrikson, femeia care a excelat la mijlocul secolului XX în baschet, golf, baseball , tenis, volei, înot, handbal, bowling, biliard, patinaj și ciclism, iar când a fost întrebată dacă este ceva ce ea nu a jucat, răspunsul ei a fost: ,,Da, păpuși!”.

Mildred Ella Didrikson a performat atunci când femeia nu avea loc în lumea sportivă sau era privită ciudat de către adversari, iar povestea sa a fost îndelung contestată. Cu o masă musculară impresionantă, Babe era privită drept antiteza feminității, până când a început să se îmbrace și să acționeze mai puțin ca un bărbat, odată cu înaintarea în vârstă. ,,Ea nu a fost o feministă, nici un militant sau strateg de lansarea campaniei împotriva eliberării sexuale, ea  a fost, pur și simplu, un atlet și trupul ei a fost cel mai valoros” a scris William Johnson și Nancy Williamson în cartea dedicată celei mai bune atlete din toate timpurile, Whatta – Gal: The Babe Didrikson Story.

Mildred Didrikson s-a născut pe 26 iunie 1911 în orașul Porth Arthur, Texas într-o familie de emigranți norvegieni. Fiind al șaselea copil al lui Hannah și Ole Didrikson, Mildren a fost mereu interesată de sport, după ce tatăl său i-a construit un aparat de ridicat greutăți dintr-o coadă de mătură și un fier de călcat. Dornică mereu de a juca cu frații săi orice tip de sport, Mildred a devenit ,,Babe” după ce a reușit de cinci ori să aruncea mingea de baseball și să alerge până la capăt, ceea ce băieții din cartier nu izbuteau niciodată.

De la baschet la sărituri în înălțime

Fiind un copil-minune, Babe a fost descoperită abia la vârsta de 15 ani de către Melvin J. McCombs, antrenorul la una dintre cele mai bune echipe de baschet din țară. În cei trei ani petrecuți la echipa Golden Cyclones, Didrikson a fost mereu campioană națională și a primit titlul de atacantul anului de două ori.

Între timp, Babe se antrena și pentru Jocurile Olimpice, după ce a aflat despre cea mai grandioasă competiție din ziarele tatălui său. Cu o ambiție desăvârșită, Mildren a concurat la tururile de calificare pentru olimpiada din Los Angeles și a reșit să impună la cinci discipline sportive, dintre care numai la trei i-au permis să evolueze. La vârsta de 21 de ani, Babe Didriksen a devenit campioană olimpică la aruncarea suliței și 80 de metri obstacole, iar a treia medalie olimpică la sărituri în înălțime a fost de argint, fiind depunctată de arbitri, deși reușise să doboare al patrulea record mondial depășind 165 cm.

Regina golfului

Babe Didrikson ZahariasDupă Jocurile Olimpice, Babe a jucat baschet alături de echipa: Babe Didrikson’s All-Americans și câteva amicale de baseball cu echipa House of David, până a să ajungă la un alt sport, care a consacrat-o – golful.

Privită ca pe o nouă provocare, Babe a debutat în lumea golfului în 1934. Fără rezultate notabile și cu o experiență mare în alte tipuri de sport, lui Didriksen i-a fost retras titlul de amator. Între timp Mildren s-a repliat spre alte sporturi, precum înot, tenis, patinaj și billiard, până când l-a cunoscut pe viitorul său soț, wrestlerul George Zaharias, care a îndemnat-o spre o revenire în circuitul golfului. După solicitarea dreptului de jucător amator de golf în anul 1941, Mildren a continuat să se antreneze în cei doi ani până când a putut reveni în sportul care l-a dominat ani la rând mai târziu. Ea a devenit prima femeie din SUA celebră în golf și cel mai important jucător din anii ’40 – începutul anilor ’50, reușind să câștige 82 de turnee, printre care trei de US Open și cel mai important turneu de golf feminin din Anglia, British Ladies Amateur Championship. Excelența sa în sport, dar mai ales în golf, ar fi continuat dacă în anul 1953 nu ar fi diagnosticată de cancer, ca peste 3 ani să se stingă din viață cea mai mare atletă a lumii.

Associated Press a votat -o ca fiind “Femeia Anului” în 1936, 1945, 1947, 1950, și 1954, iar în anul 1999 a declarat-o  ,,Cea mai bună atletă a secolului XX”, iar în ziare consacrate sportului, precum ESPN și Sport Illustrated, Babe Didikson se află în topul celor mai bune atlete ale lumii.

Paul Gallico, un mare jurnalist sportiv al secolului XX i-a adus poate cel mai mare tribut prin cuvintele sale: ‚,Atât de multe a făcut Babe Didrikson datorită aptitudinilor sale fizice pentru sport, precum și spiritul competitiv și voința îndărătnică de a câștiga, dar nu s-a spus suficient de multe despre răbdarea și tăria de caracter exprimate în dorința ei de de a practica la infinit sportul, și recunoașterea ei că pentru a câștiga și a rămâne în top, e nevoie să muncești neîncetat și din greu.”